Mare Eternu
E to bocche sicrete chì ingullinu i venti
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti
Anu putere à dì l’oghje è l’antichità
Tralasciate ch’elle funu da l’umanità.
Ma quandu a luna ti accarezza
Ti porta i so ragi fiuriti
Di fole è storie favulose
Cùn nave è vascelli da a notte invintati.
Tandu ti cali in core di a vechja surgente
Di lu misteru chì n’ùn conta più cunfini
È t’empii di canti chì s’affundonu feriti
Sottu à le to rivolte chì fermanu senza fine.
Mar Eterno
En bocas secretas que engullen los vientos
Y grupos de hijas de los desconocidos llorones
Tienen el poder de decir el hoy y la antigüedad
Dejando atrás que fueron de la humanidad.
Pero cuando la luna te acaricia
Te lleva sus rayos floridos
De fábulas e historias fabulosas
Con barcos y veleros inventados por la noche.
Entonces te sumerges en el corazón de la vieja fuente
Del misterio que ya no tiene límites
Y te llenas de cantos que se hunden heridos
Bajo tus revueltas que detienen sin fin.
Escrita por: Jean-Claude ACQUAVIVA / Marcel ACQUAVIVA