395px

Luna Preste Varfuri

Bucovina

Luna Preste Varfuri

Preste varfuri luna trece
Si se-ascunde-n cate-un nor,
Ma imbratiseaza rece
si fuge cu al meu dor.

Pe sub cetine de brad
pe sub codri, pe carari
luna si-a ei raze albe
fac naluci si aratari

Numai una-i cea mai draga
dupa care-alerg de zor
cand s-o prind s-o strang in brate
luna fuge iar in nori.

Ostenit de-atata fuga
cat hodina pe-un pietroi,
insa luna reapare -
licurici in juru-mi roi.

Aripe de-ndata-mi pun
si cu foc m-arunc spre stele
sa prinz luna rece-n zboru-i
sa prinz dragostele mele.

Luna Preste Varfuri

La luna trae picos afilados
Y se esconde detrás de una nube,
Me abraza fríamente
y se lleva consigo mi deseo.

Bajo las ramas de abeto
bajo los bosques, por senderos,
la luna con sus rayos blancos
crea ilusiones y apariciones.

Solo una es la más querida
a la que persigo con ansias,
cuando la atrape la abrazaré
y la luna huirá de nuevo entre las nubes.

Cansado de tanta huida
como una hora en una piedra,
pero la luna reaparece -
luciérnagas a mi alrededor.

Despliego mis alas al instante
y con fuego me lanzo hacia las estrellas
para atrapar la fría luna en su vuelo
para atrapar mis amores.

Escrita por: