Nu ai nevoie de un lux sau de o vitrină
Ca să găsești soarele unde sufletul își caută odihnă
Nu aurul este cel care îți curăță grâul din ochi, ci ceea ce te scoate din adâncuri
Ține pe tava sinelui
Căutând ceea ce te mișcă, ceea ce-ți face inima să ardă
Dincolo de pilotul automat, doar a fi și a merita
Ține-te strâns
De ceea ce este sălbatic și brut
Ceea ce este real este neprețuit, desigur
În această epocă de sticlă, a nuanțelor superficiale
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru!
Nu lăsa flacăra să cadă în șanțul comun
În acest miracol de a fi mai mult decât unul
Conexiuni profunde într-un val de interacțiuni
O hartă trasată de bătăile inimilor
Viața este dar o respirație
Nu o trăi ca pe o schiță
Fie că anul, fie frunza, nu sufocarea
Valoarea nu constă în ceea ce poate fi cumpărat
Ci în modul sălbatic în care ne conectăm
Ține-te strâns
De ceea ce este sălbatic și brut
Ceea ce este real este neprețuit, desigur
În această epocă de sticlă, a nuanțelor superficiale
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru!
Nu lăsa flacăra să cadă în șanțul comun
În acest miracol de a fi mai mult decât unul
Trezește instinctul
Trezește instinctul
Îmbrățișează destinul
Îmbrățișează destinul
Nu este lux, nu este fațadă, este sufletul dezgolit!
Ține-te de ceea ce este sălbatic, ține-te de cine ești!
București!
Ține-te strâns
Ceea ce este real este neprețuit, desigur
În această epocă de sticlă, a nuanțelor superficiale
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru
Ceea ce curge adânc este cel mai mare atu al nostru!
Nu lăsa flacăra să cadă în șanțul comun
În acest miracol de a fi mai mult decât unul
Mulțumesc, Cláudio Fontenelle!
Ține-te strâns
E sălbatic Tu!