Dedesubtul
În sînul venelor pãmîntului,
Cad în hãul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Strãpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tãinuitã
Tintuind în vîrf de spadã
Sã despartã despãrtitul,
Sã înnoade înnãditul.
În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde sã se spargã
Si împrãstie înflãcãrate
Scîntei de-nsufletire amarã.
Din sudoarea fruntii lor
Întru schimbare sã se iveascã
Strop de apa cristalinã...
Sã-ntoarcã mãiestritul, cristal din apã
De fãpturã pãmînteascã.
Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflãcãrate
Ape întunecate,
Sã se coboare si sã-nconjoare
În chip neobisnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînã-n lipsa de înfãtisare.
Bajo tu piel
En lo más profundo de las venas de la tierra,
Caigo en el abismo debajo de la cual,
Fuego escondido bajo llave;
Fuego vivo, siempre encendido,
Atraviesa el cuerpo del sufrimiento
Quemando la gema oculta
Clavando en la punta de la espada
Para separar lo separado,
Para atar lo enlazado.
En los ojos de las aguas subterráneas
Goteando el destello,
Ruedan cristales
De la rociada de lágrimas escondidas.
Cabeza, recipiente de pensamientos insignificantes,
En ebullición comienza a romperse
Y esparce ardientes
Chispas de amargura animada.
De la sudoración de sus frentes
Que surja en cambio
Una gota de agua cristalina...
Para transformar hábilmente, cristal de agua
De criatura terrenal.
Sobre el abismo en el silencio,
Espíritu llevado sobre las ardientes
Aguas oscuras,
Descender y rodear
De manera inusual al ser humano,
Cavando más profundamente
Hasta la falta de forma.