Înainte Să Ne Fi Născut
Înainte să ne fi născut
Te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor
Dar sufletele noastre erau tinere
ȘI nu căzuseră niciodată pe pământ
Tot ce-am văzut până atunci era cerul
Așa că mi-ai ales albastrul
Gânduri lăsate prin vânt
Ca scrisorile în sticlă duse de val
Bătut de timp și cu inima frântă
Încă aștept să ajung în mal
Ai așteptat să-ți spun ce simt
Dar veșnicia n-are timp
Așa că am ales să te iubesc
Ca un simplu muritor de rând
Am crezut că voi muri de sete
Așteptându-mi sufletul pereche
Dar noi ne-am promis
Că ne vom revedea, demult
Înainte să ne fi născut
Poate, poate, apusul de soare
E doar răsăritul văzut de la spate
Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi
ȘI vom învăța să fim fericiți
Admirând câte două răsărituri pe zi
Printre miliarde de lumini și oameni
ȘTiu că ai să-mi ieși acum în cale
ȘTiu că ne vom regăsi odată
Doar sufletul o limbă are
Caut în viața mea un rost
În ochii tăi un adăpost
Pierdut în amintiri
În care încă nu am fost
Antes de que naciéramos
Antes de que naciéramos
Te pedí que eligieras el color de mis ojos
Pero nuestras almas eran jóvenes
Y nunca habían caído a la tierra
Todo lo que habíamos visto hasta entonces era el cielo
Así que elegiste el azul
Pensamientos dejados al viento
Como cartas en botellas llevadas por las olas
Golpeado por el tiempo y con el corazón roto
Todavía espero llegar a la orilla
Esperaste que te dijera lo que siento
Pero la eternidad no tiene tiempo
Así que elegí amarte
Como un simple mortal más
Creí que moriría de sed
Esperando a mi alma gemela
Pero nos prometimos
Que nos encontraríamos de nuevo, hace mucho tiempo
Antes de que naciéramos
Quizás, quizás, el atardecer
Es solo el amanecer visto desde atrás
Quizás, quizás, en otra vida nos encontraremos
Y aprenderemos a ser felices
Admirando dos amaneceres al día
Entre miles de luces y personas
Sé que ahora te cruzarás en mi camino
Sé que nos encontraremos de nuevo alguna vez
Solo el alma tiene un idioma
Busco un propósito en mi vida
En tus ojos un refugio
Perdido en recuerdos
En los que aún no he estado