Intunecat
Din lume dusa, in ceat-ascunsa
O umbra calare se pierde in zare
De codru ferite, in bezna tihnite,
S-aud vorbe-ascunse, pe veci nepatrunse
Soapte-n amurg, paraiele curg
Sub cetini batrane, pe munte stapane
Si-al codrului glas, in ast' ultim ceas
Graieste chemare, spre-a noptii uitare.
Vas cu venin, iedera in vin
Invartosat, Intunecat!
Grea tanguire, de oropsire
Razbate prin noapte si piere departe
Nici cucuvaie, nici ciumafaie
Indrazniva de-acuma, sa cante-ntruna
Intunericu-i alb, pribeab de dalb
Lumina plapanda, in noaptea cea blanda
Tainic descant, in apa si vant
Vraja straveche, far' de pereche.
[hai - lai - lai - hai]
Intunecat
De la tierra llevada, en lo oculto
Una sombra a caballo se pierde en el horizonte
De los bosques protegidos, en la oscuridad tranquila
Se escuchan palabras escondidas, por siempre inexploradas
Susurros al atardecer, las sombras fluyen
Bajo los viejos abetos, en las montañas dominantes
Y la voz del bosque, en esta última hora
Habla llamando, hacia el olvido de la noche
Vaso con veneno, hiedra en vino
Retorcido, Intunecat!
Un pesado lamento, de opresión
Se abre paso a través de la noche y se desvanece lejos
Ni el cuco, ni el cuervo
Se atreven ahora a cantar sin parar
La oscuridad es blanca, errante de lo blanco
La luz titilante, en la noche suave
Canto secreto, en el agua y el viento
Un hechizo antiguo, sin igual
[vamos - vamos - vamos - vamos]