Solenzara
Quandu pensu à solenzara
Ch'aghju lasciatu quallà
Una nostalgia amara
Cum'un sonu di ghitarra
U core face trimà
Rivegu li pescadori
Riturnendu da piscà
C'hè centumila culori
Da fà scimì li pittori
Chi nùn li ponu fissà
A solenzara
O! Chi dolce felicità
A solenzara
Più bè ùn si pò stà
E l'alba misteriosa
Quand'ella si dev'alzà
Tantu bella è luminosa
Chi mi pare una sposa
Tuttu face luccicà
E la stella matuttina
Sempre mi vole aspettà
Quand'à mio vela latina
Cum'un acula marina
Nant’u mare si ne và
Una barca nantu à rena
Chi nùn pò più navigà
M'ha cunfidatu a so pena
D'un pudè rompe a catena
Per andà in altu mar'
Ma quandu soffia a timpesta
Pronta à tuttu sprufundà
Per a vecchja barca hè festa
Hè finita la so siesta
Li pare di navigà
Solenzara
Quand je pense à Solenzara
Que j'ai laissée là-bas
Une nostalgie amère
Comme un son de guitare
Le cœur fait trembler
Je revois les pêcheurs
Rentrant de la pêche
Il y a cent mille couleurs
À faire pâlir les peintres
Qui ne peuvent les fixer
À Solenzara
Oh ! Quelle douce félicité
À Solenzara
On ne peut pas mieux être
Et l'aube mystérieuse
Quand elle doit se lever
Si belle et lumineuse
Qu'elle me semble une épouse
Tout fait scintiller
Et l'étoile du matin
Veut toujours m'attendre
Quand ma voile latine
Comme un aigle marin
S'en va sur la mer
Un bateau sur le sable
Qui ne peut plus naviguer
Il m'a confié sa peine
De pouvoir briser la chaîne
Pour aller en haute mer
Mais quand souffle la tempête
Prête à tout engloutir
Pour le vieux bateau c'est la fête
Sa sieste est finie
Il semble naviguer