Daruieste
Doamne, dăruieşte nouă linişte
Pentru a ne împăca cu ceea ce nu se poate schimba,
Dă-ne nouă voinţă pentru a schimba ceea ce se poate
Şi întelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce în ce, rămân oameni mai puţini care ar putea
Să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
Dar dacă o iei altfel, îţi pare că mereu
Să descoperi lucruri bune e uşor, dar să le faci e greu
Întinzi o mână spre o altă mână punând ceva
Sigur te-asiguri se uită cineva ori ba
Spunându-ţi numele mândru în gând spre Cel De Sus
În timp ce îţi doreşti cu mult mai mult decât ai pus,
Dăruieşte, spun oamenii bătrâni
Ce au mai multe zeci de ani, decât degete la mâini
Şi ei au primit în dar aripi cu care
Din păcate-aşa şi nimeni nu i-a învăţat să zboare
Alergi o viaţă pentru a face-o casă doar a ta,
Ca până la urmă nici să mai apuci să stai în ea.
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visăm, iar la alţii se-mplinesc
Avem nevoie de linişte pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
Şi întelepciune de-a face între ele o diferenţă!
Iubeşte-ţi aproapele- am învăţat demult
Bate şi ţi se va deschide- ne sună cunoscut
Ne ingorăm neamul, nu ne respectăm fraţii
Noi pe noi nu ne-nţelegem, dar vrem să ne-nţeleagă alţii
Parcă şi luna are mai multe luni decât sâmbete
Şi soarele parcă nu mai are acelea-şi zâmbete
Ori poate şi-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
Din suflet, fără motiv şi să nu te vadă nimeni
E plină lumea de lume, dar nu şi de oameni
Vezi, deja nu mai creşte, ceea ce semeni
Ai vrea, să faci, şi tu, parte din gemeni
Dar practic nu găseşti cu cine-ai vrea să semeni
Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim
Dar vom trăi veşnic doar prin ceea ce dăruim
Şi-ar trebui să ne grăbim, căci viaţa-i cu împrumut
Cu cât mai mult puţin rămâne, cu atât puţin e tot mai mult!
Avem nevoie de linişte pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
Şi întelepciune de-a face între ele o diferenţă!
Avem nevoie...
Give
Lord, grant us new peace
To accept what we can't change,
Give us the will to change what we can
And wisdom to tell them apart.
Fewer and fewer people remain who could
Truly enjoy the joy of others,
But if you look at it differently, it seems
That finding good things is easy, but doing them is hard.
You reach out a hand to another hand, putting something
Surely you check if someone is watching or not,
Proudly saying your name in your mind to the One Above
While wishing for much more than you’ve put in,
Give, say the old folks
Who have more decades than fingers on their hands
And they were gifted wings with which
Unfortunately, no one taught them to fly.
You run a lifetime to make it a home just for you,
Only to end up not even being able to stay in it.
Looking at everything like a pure human dream
That we dream of, while for others it comes true.
We need peace to accept
The things we can no longer change
And for those that can be changed, grant us will
And wisdom to make a difference between them!
Love your neighbor - we learned that long ago
Knock and it will be opened - it sounds familiar
We ignore our kin, we don’t respect our brothers
We don’t understand ourselves, but we want others to understand us.
It seems even the moon has more months than Saturdays
And the sun seems to have lost its smiles,
Or maybe if you do good, it must be done right
From the heart, without a reason, and let no one see you.
The world is full of people, but not of humans
You see, what you sow no longer grows,
You’d like to do, and you too, be part of twins
But practically you can’t find someone you’d want to sow with.
We live temporarily through what we receive around us
But we will live forever only through what we give,
And we should hurry, for life is on loan
The less remains, the less is more!
We need peace to accept
The things we can no longer change
And for those that can be changed, grant us will
And wisdom to make a difference between them!
We need...