Zuh
Când pădurea viu răsuflă
ȘI-n mori de vânturi I se cerne vrerea
De-a stânga parte în smâc se-adună
ȘI-n dreapta-I se desparte urma
Unde ești Bătrâne
Ce ții în a ta palmă neaplecata lume!
Flăcărari schivernisițI în strune
Ce toarnă veșminte dalbe șI le țese-n nume
De când vrerea viu insuflă
ȘI-n mori de vânturi cuget cerne
Cu-a stânga parte înalț poruncă
Iar dreapta descrețește fruntea
Trezește Străbune!
Tulnice să sune!
Cu har strămoșesc
În om să cunune
Înalță Străbune!
Tulnice să sune!
Din dar strămoșec
La om să mă trezesc
Zuh
Cuando el bosque respira vivo
Y en molinos de vientos se filtra el deseo
A la izquierda se reúne en un torbellino
Y a la derecha se separa la huella
¿Dónde estás, Anciano?
¡Que sostienes en tu mano el mundo inquebrantable!
Llamas titilantes en cuerdas
Que vierten vestiduras blancas y las tejen en nombre
Desde que el deseo vivo inspira
Y en molinos de vientos el pensamiento filtra
Con la izquierda se alza el mandato
Y la derecha desarruga la frente
¡Despierta Antepasado!
¡Que resuenen las trompetas!
Con gracia ancestral
Para coronar al hombre
¡Levántate Antepasado!
¡Que resuenen las trompetas!
Desde el don ancestral
Para despertar en el hombre