Bortian Ahüzki
Bortian Ahüzki, hur hunak osoki,
Neskatila ejerrak han dira ageri:
Hirur badirade, oi! bena charmantik,
Bacha-Nabar orotan eztie parerik.
Neskatil' ejerra, oi! begi ñabarra,
Nuntik jin izan zira bortü gañ huntara?
Garaziko aldetik, desir nian bezala,
Ahuzkiko üthürrila, hur fresken hartzera?
Goizetan eder dizu ekhiak leñhürú:
Mundia argitzen dizü, enguru-enguru.
Ni ere zur' ondoan hala nabilazü:
Eia maite naizünez, othoi, erradazü.
Maite zütüdala badizu aspaldi,
Ezpanereizün erran orano zihaurt:
Bihotzian edüki phena handireki;
Zihauri erraitera oi! ezin atrebi!
Gord'ezazü hori ahalaz lüzazki,
Maite ükhenen zütut nik har-gatik bethi,
Berriak egükiren, ezin heltin, hanti;
Gero izanen gira biak algarreki.
Adio Ahüzki eta Nabolegi
Dolü 'giten deiziet Lakharsorhoreki;
Goraintzi erroizie Ziprian Phinorí,
Mil' esker derogüla haren karesari!
Bortian Ahüzki
Bortian Ahüzki, ahí hay una chica,
Las chicas bonitas están ahí presentes:
Tres tienen, ¡oh! qué encantadoras,
En Bacha-Nabar ninguna se compara.
La chica bonita, ¡oh! con una mirada brillante,
¿Por qué viniste hasta aquí tan lejos?
Desde el lado de Garazi, como te dije,
¿Hacia la ventana de Ahuzki, tan fresca?
Por la mañana te embellecen los rayos del sol:
Iluminan el mundo, poco a poco.
Yo también al lado tuyo así me siento:
Por amarte, ¡ay!, me deshago.
Si te amo desde hace tiempo,
No lo digas tan tarde ahora:
Con el corazón lleno de un gran dolor;
¡Decirlo tarde, oh! ¡no puedo evitarlo!
No lo guardes, exprésalo con fuerza,
Por amarte a ti, lo aceptaré todo,
Nuevas cosas haremos, no podemos detenernos, así;
Luego seremos ambos felices juntos.
Adiós Ahüzki y Nabolegi
Se van hacia Lakharsorho;
Saludos a Ziprian Phinorí,
Mil gracias por su cariño!