Tukuna Au
Kua noho, i te tapa o te tai nei
Mai anō ki te tai nei
Ngākaurua ana e
Aue, ahakoa rā te kāinga
Ka hoki mai ki te moana
Ahakoa te aha
Huri ke atu, taka kē ana
Ia te ara, hoki kē rawa
Ki te tānga-o-taku-manawa rā
E hao nei e
Tiro kau atu ki tahatū-o-te-rangi
Tukuna ahau, kia rapa ahau
I runga i te hau-kahaki ki tawhiti
Ka taea ahau
Tukuna ahau, kei huri te tai, ka mau
He tau te iwi nei ki te kāinga
Koa ana taku kāinga
Ā-muri, ā-mua
Ia tangata o te kāinga
Ko whai tūranga māna
'Nā whai taku tūranga
Aratakina, hikitia rā
Ki te whaia pea ka rarata
Hoi i roto nei, hia kē ana
Aue taukuri!
Pīataata rawa te kārohirohi
Tukuna ahau, kia rapa ahau
Ki te tai e kārangaranga mai ki ahau e
Tukuna ahau, ki tawhiti rā
Kia pae tata
Tiro kau atu ki tahatū-o-te-rangi
Tukuna ahau, kia rapa ahau
I runga i te hau-kahaki ki tawhiti
Ka taea ahau
Tukuna au!
Laisse-moi partir
Reste là, au bord de cette mer
Depuis toujours jusqu'à la mer
C'est un vrai désastre
Oh, même si c'est chez moi
Je reviendrai à l'océan
Peu importe quoi
Change de cap, fais un détour
Chaque chemin, je reviens encore
Vers le battement de mon cœur
Qui bat encore
Regarde au loin vers l'horizon
Laisse-moi partir, que je m'envole
Sur le vent léger vers l'infini
Je peux le faire
Laisse-moi partir, la marée monte, je tiens
Ce peuple est bien chez lui
Je suis heureux dans ma maison
D'hier, de demain
Chaque personne de chez moi
A sa propre place
C'est là que je veux être
Guide-moi, élève-moi
Pour suivre peut-être le chemin
Ici, c'est un vrai défi
Oh, quel bordel !
Le ciel brille de mille feux
Laisse-moi partir, que je m'envole
Vers la mer qui m'appelle encore
Laisse-moi partir, vers l'infini
Pour toucher le ciel
Regarde au loin vers l'horizon
Laisse-moi partir, que je m'envole
Sur le vent léger vers l'infini
Je peux le faire
Laisse-moi partir !