De Piatrã
Pãtruns de nãzuintã
Astern un trup din nou,
Si pieptãn fire luminoase...
Sunt primul om ce tese lumina,
Sunt primul om ce-si tese lumea,
...cu vesmînt de sclipire surã,
De curînd aprinsã-n a luminii umbrã...
Cufundat în nerostire
În tãcerea tuturor,
Deslusit, în fel de nedeslusit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-ntelesuri.
Sunt omul ce re-nnoieste
Din fiara înflãcãratã
Înãltat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
Si smaraldul ce prinde
Împãtimirea sufletului.
Mãsura, ce cîntãreste lumea
Prin judecata linistitã;
Judecata ce nu judecã.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În vointa fãr' de dorintã.
Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clãtit în patru colturi,
De car' se prinde lumea,
Spãlat de cenusã în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire.
Topesc în mine mierea veche,
Roua sumbrã de sub pragul
Asfintitã casã, în capãt ei,
Asfintitã, ca sã încapã tei,
...din cele patru colturi...
Altoind în mine, cu soi ales
Las sã prindã roade,
În trãiri si glas cu chibzuintã.
Fãrã asteptãri, îndrept,
Si-mi drãmuiesc rãbdarea.
În tot ce-i vis si asteptare…
Strîngem comori în semne,
Sã cufundãm în noi adînc trãirea,
Ca „eu" sã nu mã spulber,
Ca „eu" sã nu mã uit,
Sã nu piarã a mea oglindire,
Ca lumea-ntreagã sã nu se piardã.
De Piatrã
Piedras de anhelo
Extiendo un cuerpo de nuevo,
Y peino hebras luminosas...
Soy el primer hombre que teje la luz,
Soy el primer hombre que teje su mundo,
...con vestiduras de destello sombrío,
Recientemente encendido en la sombra de la luz...
Sumergido en el silencio
En el silencio de todos,
Claro, de una manera confusa.
Marcado en significados,
Llenos de comprensión.
Soy el hombre que se renueva
De la bestia en llamas
Elevado hacia el águila.
El aceite que no arde
Y la esmeralda que captura
La pasión del alma.
La medida, que pesa el mundo
A través del juicio tranquilo;
Un juicio que no juzga.
La luz que se reúne
Como tensión del espíritu,
En la voluntad sin deseo.
Ojos de leche,
Llenos de formas...
Lavado en cuatro esquinas,
Donde se atrapa el mundo,
Lavado de ceniza en la miel del sol
Atado con un halo de suavidad.
Derrito en mí la miel antigua,
El rocío sombrío debajo del umbral
Casa al atardecer, en su extremo,
Atardecer, para que quepan los tilos,
...de las cuatro esquinas...
Injertando en mí, con una variedad elegida
Dejo que dé frutos,
En vivencias y palabras con prudencia.
Sin expectativas, me enderezo,
Y derrumbo mi paciencia.
En todo lo que es sueño y espera...
Reunimos tesoros en signos,
Para sumergirnos en una profunda vivencia,
Para que el 'yo' no se desvanezca,
Para que el 'yo' no se olvide,
Para que no se pierda mi reflejo,
Para que el mundo entero no se pierda.