395px

El regreso del crepúsculo

Negura Bunget

Întoarcerea Amurgului

Roua n-mărmureşte
N-uimirea ce se zăreşte
De după miez de cer
De după adînc de lume

Copacii drumul umbrele întind
Agaţă cărarea, cea fără de-ntoarcere
Şi-napoi cufundă miezul pădurii

Cerul senin se-nclină
Se-nchină, pămîntul cînd răsare
Se-ncovoaie

Dureros spiritul se-nchide
Al timpului făgaş se scurge
Pe stînca veşniciei

Unde ochi nu vede
Şi minte nu pătrunde
Îndoit, şi astfel întreg
Strîmb, şi astfel drept
Gol, şi astfel plin

Umbra ca să treacă
Prin rouă şi ceaţă
Sensul se dezgheaţă

Făptuind nefăptuirea
Împlinitul prin nefăptuire se-mplineşte

El regreso del crepúsculo

Rocío susurra
La sorpresa que se vislumbra
Desde el centro del cielo
Desde lo más profundo del mundo

Los árboles extienden sombras en el camino
Marcan el sendero sin retorno
Y de vuelta hunden el corazón del bosque

El cielo despejado se inclina
Se inclina, la tierra cuando amanece
Se arquea

Dolorosamente el espíritu se cierra
El tiempo se escurre sin hacer ruido
Sobre la roca de la eternidad

Donde el ojo no ve
Y la mente no penetra
Doblado, y así completo
Torcido, y así recto
Vacío, y así lleno

La sombra para pasar
A través del rocío y la niebla
El significado se revela

Haciendo lo no hecho
Lo cumplido se cumple a través de lo no hecho

Escrita por: Negura Bunget