Vlad Ţepeş (Part VII)
Eroii din veac, răstigniţi printre cruci,
Se strâng iar sub steag, priviţi-i, nu-s slugi!
Sunt iar toţi ca unul, cu zale pe piept,
Ce sfânt le e drumul şi cât e de drept!
Lângă el aerul bate fără de vânt
Şi aleargă-n rafale blestemul,
Te cheamă, te strigă, niciun cuvânt,
Dar simţi ce-nseamnă Infernul.
Vino, păgâne, te-aştept la hotar!
Hai, vino odată, şi vezi-mă-n ochi!
Am ţeapa în mână şi trăznetul clar,
Hai vino şi mori!
Cu marii duşmani, sau cu regii mai mici,
Cu hoţi sau tirani, cu toţi de pe-aici,
Se-nfruntă valahii, cât marele Vlad
Le stă înainte, veghindu-i din prag!
Sunt mare şi liber şi drept ca un zbor,
Sunt os Basarab de acum până mor,
Am stat la Târgovişte şi Dunăre scut,
Mai sfânt ca dreptatea nimic n-am avut!
Vino, păgâne, te-aştept la hotar!
Hai, vino odată, şi vezi-mă-n ochi!
Am ţeapa în mână şi trăznetul clar,
Hai vino şi mori!
Vlad Ţepeş (Parte VII)
Los héroes de antaño, crucificados entre cruces,
Se reúnen de nuevo bajo la bandera, no son esclavos!
Son todos como uno, con cota de malla en el pecho,
Qué santo es su camino y qué justo es!
Junto a él el aire golpea sin viento
Y persigue en ráfagas la maldición,
Te llama, te grito, ninguna palabra,
Pero sientes lo que significa el Infierno.
Ven, pagano, te espero en la frontera!
Ven, ven de una vez, y mírame a los ojos!
Tengo la espada en la mano y el trueno claro,
Ven y muere!
Con los grandes enemigos, o con los reyes más pequeños,
Con ladrones o tiranos, con todos por aquí,
Los valacos se enfrentan, mientras el gran Vlad
Se les interpone, vigilándolos desde el umbral!
Soy grande y libre y derecho como un vuelo,
Soy hueso Basarab desde ahora hasta que muera,
He estado en Târgoviște y en el Danubio escudo,
Nada más sagrado que la justicia he tenido!
Ven, pagano, te espero en la frontera!
Ven, ven de una vez, y mírame a los ojos!
Tengo la espada en la mano y el trueno claro,
Ven y muere!