Solii Turci (Part V)
Dinspre Poarta turcă se stârneşte vânt,
Se încruntă cerul peste al nost` pământ,
Solii Semilunii vin ca să ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu ştiu să ierte.
Cu alaiuri multe şi strălucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi voinţa cea rea,
Când se-ndreaptă iute spre Măria Sa.
Intră sfruntători şi făr` de onoare
Şi privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu ştiu ce e frica, nu vor să salute,
De datina vlahă au părut să uite!
Cât e lumea lume, cât e pământ,
De acu` nainte, până în mormânt,
Nu lăsăm turbanul faţă de român,
Noi suntem stăpânii, el e cel hain!
Îndrăzneala însă le rămâne-n gât,
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii.
Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepădat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!
Să înveţe dară cei ce nu ştiau,
Că românii fală şi pe Vodă-l au.
Să înveţe turcii buna-cuviinţă:
Peste Vodă Ţepeş? Nu e cu putinţă!
Solii Turci (Parte V)
Desde la Puerta turca se levanta el viento,
El cielo se frunce sobre nuestra tierra,
Los emisarios de la Media Luna vienen a regañarnos,
Vienen con corazones negros que no saben perdonar.
Con muchos y brillantes séquitos,
Con altos turbantes dorados bajo el sol,
Se ve en sus ojos la malicia,
Cuando se dirigen rápidamente hacia Su Majestad.
Desafiantes y sin honor,
Observan al Voivoda cómo la afrenta le duele,
No saben qué es el miedo, no quieren saludar,
Han parecido olvidar la costumbre valaca.
Mientras haya mundo, mientras haya tierra,
Desde ahora, hasta la tumba,
No dejaremos que el turbante se imponga sobre el rumano,
Nosotros somos los dueños, él es el traidor.
Sin embargo, el atrevimiento les queda atragantado,
Ven de repente los emisarios, como en una pesadilla,
El Voivoda frunce el ceño como todos los boyardos
Que no saben callar si quieres asustarlos.
Entra en la gran sala Andrei Capitán
Para traer clavos, muerte y martillo,
Y el orgulloso turbante, impecable,
Está atrapado para siempre con clavos en la cabeza.
Que aprendan entonces aquellos que no sabían,
Que los rumanos también se enorgullecen del Voivoda.
Que aprendan los turcos el respeto:
¿Decapitar al Voivoda? ¡No es posible!