Coconul Vlăduţ (Part III)
Şi ţara se-nalţă cu linişte-n sus,
Vlad Vodă e gata oricând de răspuns.
Cei doi fii ai săi învaţă din mers
Ce-nseamnă iubirea atunci când visezi.
Visezi la o ţară ce nu vrea război,
Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.
E-o lume în care e loc pentru toţi,
Dar turcii păgâni nu ştiu că apoi,
Paşii lui Vlad prin lume or merge
Şi tot ce-a fost rău în viaţă şi este
El va trimite cu sabia-n pământ
Şi nu va şti milă de nimeni nicicând…
Radu şi Vlad promit să vegheze
Atunci când va fi ca bunul lor Rege
Să plece-n alt loc, în lumi de străbuni,
Cu pieptul în faţă şi vorbe de spus.
Că liber s-a dus şi cum a luptat,
Şi nu a plecat privirea de-o viaţă.
E mândru că el a stins lupte mari
Şi are şi cine să-l scrie pe piatră.
Simte în aer că iadul pândeşte,
Dar încă nu-l vede, pe unde mai este.
Ştie că sabia-i va fi prieten sfânt,
Iar ţeapa va duce tot rău-n pământ.
Răzbate privirea prin lumi ce de soare
Sunt luminate, doar cât să tresare
Cea Semilună ce ţine de umbră,
Peste popoarele ce n-au vrut luptă.
Turci se aprind să ardă în faţă,
Lumea-i a lor, aşa cred de-o viaţă.
Vlad îi aşteaptă cu oamenii lui,
Şi sunt pregătiţi ca lupii nebuni!
Coconul Vlăduţ (Parte III)
Y el país se calma con tranquilidad,
Vlad el Voivoda está listo para responder en cualquier momento.
Sus dos hijos aprenden sobre la marcha
Lo que significa el amor cuando sueñas.
Sueñas con un país que no quiere guerra,
Que no quiere que nuestra sangre siga fluyendo.
Es un mundo en el que hay lugar para todos,
Pero los turcos paganos no saben que luego,
Los pasos de Vlad por el mundo seguirán
Y todo lo malo en la vida le es
Él enviará con la espada a la tierra
Y no tendrá piedad de nadie nunca...
Radu y Vlad prometen vigilar
Cuando su buen Rey se vaya
A otro lugar, a tierras de antepasados,
Con el pecho en alto y palabras por decir.
Cómo se fue libre y cómo luchó,
Y su mirada no se apartó de la vida.
Está orgulloso de haber apagado grandes batallas
Y tiene a alguien que lo escriba en piedra.
Siente en el aire que el infierno acecha,
Pero aún no lo ve, por dondequiera que esté.
Sabe que la espada será su sagrado amigo,
Y la hoja llevará todo lo malo a la tierra.
Su mirada atraviesa mundos bañados por el sol
Que se iluminan, solo hasta que tiemblan
La Media Luna que pertenece a la sombra,
Sobre los pueblos que no querían luchar.
Los turcos se encienden para arder frente a él,
El mundo es suyo, así lo creen de por vida.
Vlad los espera con su gente,
Y están listos como lobos salvajes!