Insomnii (feat. Deliric)
Viața asta-i ca o cursă, da' nu din aia în care vii și-alergi
Ci una d-aia în care prinzi șoareci
Tu consumă și nu cerceta, bagă-te la rate până mori
Cu pupile dilatate, privind la televizor
Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit
Deja mă simt vinovat și-ncă n-am făcut nimic
Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?
De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin
Să mă-ntrebe-ncotro mă duc și de unde vin
Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?
Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă
Că mă doare capu', nu-mi pot duce gându' pân' la capăt
Sunt amețit, da-mi revin și-ntreb
„De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?”
Nu-nteleg (Nu-nțeleg) și dac-aș întreba pe majoritatea
Nu s-ar crede parte din majoritate
Eu cu ce sunt altfel? Și atunci am realizat:
Printre ei sunt și eu, suntem toți vinovați
La un moment dat sigur o să ne ducem toți dracu'
Și singura veste bună e că nu mai e așa mult
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Știu tavanu' ăsta pe de rost
Mânjit cu cenușa umbrei arse de un lampadar anost
TV-u' stă închis, încă prinde-un singur post
Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos
Văd reluări cu „ce ar fi” și „ce bine ar fi fost”
Și „ce bine mă scoteam, da' păcat că am fost prost”
Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină
Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă
Și eu țip, da' nu m-aude nimeni, nu-s ca ei
Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei
Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă
De-aia aștept să vină doamna ca să mi le coasă
Și-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună
Că atunci pot spera că măcar e una bună
Și-am impresia că voi sunteți toți băgați
Doar că nu putem să fim toți hoți bogați
Da' îi un chin să vezi lumea prin ochii mei
Și mă-nchin de ochii lor să nu-i trezesc și pe ei
Că am ochii deschiși, da' am și insomnii
Că odată trezit nu mai poți dormi, îți zic!
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Să fie oare gabori ce m-au mirosit
Sau falși predicatori, vorbind prostii
Sau profesorii la școală, mințind copii?
Sper că-ntr-o zi voi știi
Insomnio (feat. Deliric)
Esta vida es como una carrera, pero no de esas en las que llegas y corres
Sino de esas en las que atrapas ratones
Consume y no investigues, métete en deudas hasta que mueras
Con las pupilas dilatadas, mirando la tele
Yo tengo otros planes en mente, un plan de escape pensado
Ya me siento culpable y aún no he hecho nada
¿Son realmente necesarias tantas cámaras de vigilancia?
Cada vez que me ven en la calle, toman mis datos del DNI
Me preguntan a dónde voy y de dónde vengo
Me vuelvo inseguro de lo que siento, ¿qué se me escapa?
Creo que me están poniendo algo en la comida o en el agua
Porque me duele la cabeza, no puedo llevar mis pensamientos hasta el final
Estoy mareado, pero me recupero y pregunto
"¿Por qué comprarían mi alma cuando pueden llevársela directamente?"
No entiendo (No entiendo) y si preguntara a la mayoría
No se creerían parte de la mayoría
¿En qué soy diferente? Y entonces me di cuenta:
Entre ellos estoy yo, todos somos culpables
En algún momento seguro que todos nos iremos al infierno
Y la única buena noticia es que no falta tanto
No puedo dormir de noche, tengo insomnio
Los amaneceres me atrapan, inventando teorías
Y no puedo cerrar los ojos
Me siento observado por un hombre invisible
Me pregunto quién será
No puedo dormir de noche, tengo insomnio
Los amaneceres me atrapan, inventando teorías
Y no puedo cerrar los ojos
Me siento observado por un hombre invisible
Me pregunto quién será
Conozco este techo de memoria
Manchado con la ceniza de la sombra quemada por una lámpara aburrida
La tele está apagada, solo sintoniza un canal
Me juzga el reflejo en su pantalla sucia
Veo repeticiones de "qué hubiera sido" y "qué bien hubiera sido"
Y "qué bien me hubiera ido, pero qué pena que fui un tonto"
Estoy alerta en la oscuridad, apático a la luz
Cargo mis párpados de plomo hasta que tenga descanso
Y grito, pero nadie me escucha, no soy como ellos
Porque estoy enojado con dioses sordos, maldigo a los dioses
Porque tengo heridas abiertas, a nadie le importa
Por eso espero que venga la señora para que me las cose
Y he llegado a desear ser parte de la mentira
Porque entonces puedo esperar que al menos sea una buena
Y tengo la impresión de que ustedes están todos metidos
Solo que no podemos ser todos ladrones ricos
Pero es un tormento ver el mundo a través de mis ojos
Y me arrodillo ante sus ojos para no despertarlos a ellos
Porque tengo los ojos abiertos, pero también tengo insomnio
Porque una vez despierto ya no puedes dormir, te lo digo!
No puedo dormir de noche, tengo insomnio
Los amaneceres me atrapan, inventando teorías
Y no puedo cerrar los ojos
Me siento observado por un hombre invisible
Me pregunto quién será
No puedo dormir de noche, tengo insomnio
Los amaneceres me atrapan, inventando teorías
Y no puedo cerrar los ojos
Me siento observado por un hombre invisible
Me pregunto quién será
¿Serán tal vez los policías que me han olfateado?
¿O falsos predicadores, hablando tonterías?
¿O los profesores en la escuela, mintiendo a los niños?
Espero que algún día lo sepa.