Şivoi

En el remolino

Şivoi

Ferigi y huesos enredadosFerigi şi oase încâlcite
son los cuerpos de los que quedaronsunt trupul celor ce-au rămas
con los ojos en el solcu ochii-n soare

cuando el cielo les caía, eutanasiado, en regazocând cerul le cădea, eutanasiat, în poală
cuando la mente se alejabacând mintea se-ndepărta
de un mundo cada vez más vacíode lumea tot mai goală

Y ustedesŞi voi
giran en el remolinoînvârtiţi în şivoi
(Y ustedes)(Şi voi)
se encarnan en el remolinovă-ntrupaţi în şivoi
(Y ustedes)(Şi voi)

Lo que quedó resurgeCe-a rămas răsare
desde corazones fieros.Dinspre inimi-fiare.
En el remolino se recogeÎn şivoi să strângă
la sangre de la rocaSângele din stâncă

De los que quedaron de pie de alguna maneraAl celor ce-au rămas cumva în picioare
una vez que el deseo de la vida se desvaneció,odată ce dorinţa vieţii a apus,
una vez que el último rastro de alegríaodată ce ultima fărâmă de bucurie
fue apagado por la humanidad.a fost stinsă de omenire.

La ventisca juega en los campos,Joacă viscolul pe plaiuri,
sobre los cuerpos sopla en las flautaspeste trupuri suflă-n naiuri
canciones de muerteCântece de moarte
El pensamiento que separaGândul ce desparte
al hombre de las escamas, tierra y aguaOm de solzi, pământ şi apă
desde la nada desvanecida te excavaDin neant pălit îţi sapă
en el remolino de tu alma!’n sufletul şivoi!

Se tañe desde las tumbasSe zvoneşte din morminte
Los vivos deben prestar atenciónViii ca să ia aminte
Que van a llenar fosas de negroC-or să umple gropi de negru
¡Vamos, hermanos, canten fúnebre!Haidaţi, fraţi, cîntaţi funebru!
Que resuene el viento del destinoSă răsune vîntul sorţii
Nos honre la voz de la nocheNe cinstească glasul nopţii
Lobos de las cuevas nos aúllenLupi din grote ne îngîne
¡Salgan de las danzas locas!Ţîşniţi din hore nebune!

Y ustedes,Şi voi,
giran en el remolinoînvârtiţi în şivoi
(Y ustedes)(Şi voi)
se encarnan en el remolinovă-ntrupaţi în şivoi
(Y ustedes)(Şi voi)

Lo que quedó resurgeCe-a rămas răsare
desde corazones fierosDinspre inimi-fiare
En el remolino se recogeÎn şivoi să strângă
la sangre de la rocaSângele din stâncă

Al final escucharemosÎntr-un sfârşit vom asculta
Lo que murmura, sordo, la tierraCe-ngână, surd, pământul
Lo que balbucea el niñoCe gângureşte pruncul
Cuando las escamas del mundo han caídoCând solzii lumii au căzut
Y la armadura es polvoŞi platoşa-i e pulbere
Veremos que del abismo solo puedes ascenderVedea-vom că din hău poţi doar să urci