O floare si doi gradinari (feat. Laura Bruma)

Nu-i vina mea că ai fost iubirea pe care n-o pot uita, n-o pot uita
Nu trebuia să iubesc ce nu e al meu, e a altcuiva, a altcuiva

Dacă mă auzi, te rog ieși din mintea mea și lasă mă să trăiesc, că înnebunesc
Spune-mi de ce, incă am impresia că mă mai iubești? Deși mă umilești

Sper că te iubește cum te-am iubit eu
Si ca iți oferă ce n-am putut eu
Floare, spune noului tău grădinar
Să fie om dulce, să nu fie amar
Să fie al tău și numai al tău
Să nu facă rele cum ți-am făcut eu
Floare deja tu ai un alt grădinar
Dacă te supără, mă fac foc și jar

Dragostea adevărată sfântă nu cedează
Ea e blanda, sufera, iartă și la bine visează

Dacă mă auzi, te rog ieși din mintea mea și lasă mă să trăiesc, că înnebunesc
Spune-mi de ce, incă am impresia că mă mai iubești? Deși mă umilești

Te-aș primi la mine în brațe, n-are cine să te asculte
Știm amândoi că pentru tine am purtat prea multe lupte
Știi bine că eram a ta și nu eram cu el
Spune-mi de ce cand il sarut pare că te înșel
Dacă ai ales sa nu mai fi a mea
Eu and o să mai fiu vreodată cu altcineva

Nu-i vina mea că ai fost iubirea pe care n-o pot uita, n-o pot uita
Nu trebuia să iubesc ce nu e al meu, e a altcuiva, a altcuiva

Dacă mă auzi, te rog ieși din mintea mea și lasă mă să trăiesc, că înnebunesc
Spune-mi de ce, incă am impresia că mă mai iubești? Deși mă umilești