Arborele Lumii

El Árbol del Mundo

Arborele Lumii

Cu la salida del solCînd zorile se varsă
Enfrente mío se extiende la nieveÎn faţă-mi se întinde zarea
Un hilo de cielo el aireUn fir de cer văzduhul
Una especie de nube me envuelveUn soi de nor mie starea

El sol es espinoso, su espina es destinoSoarele-i spin, spinu-i destin
Plantar un árbol, de una rama de sol fructíferaSădesc un pom, din ram de soare roditoare
El sol me ilumina cálidamenteSoare sur mă luminează
El sol me amarillea secamenteSoare sec mă îngălbeneşte

Mundo desconcertante, de anhelo desoladoLume nelumită, de dor pustiită
Nube de anhelo en el hombre de árbolNor de dor în om de pom
Cielo misterioso, misterio de ojos celestialesCer mister, mister din ochi de cer
Que a través de la tierra se filtranCe prin pământ se cern
Valles y aguas, montañas y bosquesVăile şi apele, munţii şi pădurile
Misterio desde lo más profundo del cieloMister de-adînc de cer

Del cielo, tres raíces emergen de las nubes, desciendenDin cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară
Y en la tierra, tres ramas se arraiganŞi în pămînt, trei crengi se-mpămîntenesc

Y entonces... lo que fueŞi atunci... ce-a fost
Del cielo orgulloso, brillanteDin cer mândru, lucios
Hombre grande, altivoOm mare, vânjos
Árbol volteado, al revésArbore întors, pe dos
Del hilo de luz atrapó raícesDin firul luminii prins-a rădăcină
Hombre y árbol elegidos, en una caída suaveOm şi arbore ales, pe-o cădere lină
Signos, interpretaciones, se encienden de significadoSemne, tălmăciri, s-aprind de înţeles
Fuego rojo, relámpago de espinasFoc de rouă, fulger din spini

Con lengua de muerteCu limbă de moarte
En una cima de nubePe-o culme de nor
Erigido me vuelvoÎnarborat mă-ntorc
Y Hombre y ÁrbolŞi Om şi Pom