Privirea Ta (Alina Eremia)

Azi merg pe strada pe care-o ocoleam
Oare mai stai acolo? Mă-ntrebam
Cu cine ești, pe cine, cum iubești în casa-n care noi am scris povești?

Știu că a trecut atâta timp
Dar încă se întâmplă și mă tem
Eu uneori, în viața mea perfectă simt să te mai caut, te mai caut în acel refren

Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine
Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine, în inima mea

Mai derapez din când în când printre amintiri
Când ne certam și tu veneai c-un trandafir
El s-a uscat de dor și noi am devenit străini
Cred că așa se-ntâmplă cu unele iubiri

Știu că a trecut atâta timp
Dar încă se întâmplă și mă tem
Eu uneori, în viața mea perfectă simt să te mai caut, te mai caut în acel refren

Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine
Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine, în inima mea

Spune-mi, oare, oare, oare
Te mai gândești și tu la mine, așa din întâmplare?
Spune-mi, oare, oare, oare
Și tu mă cauți în acel refren?

Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine
Nu pot uita privirea ta, mereu o visez, nu mă satur de ea
Și când mi-e dor, ea zboară ușor
Te-aduce la mine, în inima mea