Cei Căzuţi

Fir alb de vânt pur
Alcătuieşte fiinţa
Din sângele vărsat
Foc, gând, pământ şI apă, sloi din caverna străveche
Se înalţă-n pulsul lumii
În văzduhul nepătruns

Cei ce-o luaţI ’nainte
AmintiţI-vă de noi
FăuriţI în lumea nouă iertarea
DaţI-I-un nume demn de voi!

E-an-na!
E-an-na!
NavigaţI, lumini, spre
E-an-na!

Luna-I de sânge, soarele-I cenuşă
Fraţii au amuţit, tăiaţI de proprii fraţI

Cei ce-o luaţI ’nainte
AmintiţI-vă de noi
FăuriţI în lumea nouă iertarea
DaţI-I-un nume demn de voi!

Lame de sare-ascute
Gâtlejul nostru-n tăIşul
Armelor ce exilează
Din trupuri verde frunzişul

Raze zglobii pre frunţile senine, senine
Lumina lichidă şI bezna curgătoare

E-an-na!
Da, E-an-na!

ŞI când alături n-ai pe nimeni
Să-ţI aminteşti de glasul meu
Să ştii că-n zare, de eşti pur
Zace o lume verde mereu
Să rămâi curat!

Noi suntem cei căzuţI!
Noi suntem cei căzuţI!

ŞI când alături n-ai pe nimeni
Să-ţI aminteşti de glasul meu
Să ştii că-n zare, de eşti pur
Zace o lume verde mereu
Să rămâi curat şI sincer!
Să nu răneşti, să nu ucizi!
Să ajuţI la rândul tău pe alţii
ŞI vei fi printre cei căzuţI