Hora Soarelui

Un pas adînc, cerul deschide
Si-n hãul de dedesubt,
M-arunc, si soarele mã prinde

Cum muntii se rãsun, soimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele soptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munti
Împlini de arbori fãrã frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lîngã tãul fãrã fund
Cu toiag despic cãrare
Ce mã poartã-n hãu de naltã zare

Tes soarele-n cãmasã, în atã fermecatã
Chibzuitã si trufasã, cu gînd drept legatã

Iesi soare din soare
Iesi soare spurcat, iesi soare necurat
Si cu mîndrã sorã lunã,
Leagã cununã, cununã legatã
De horã si soare, din cer pînã-n zare

De dincolo dã cer
Dinapoi de lunã
Din-afar de soare
Dintr-odatã am fãcut înc-o lume nouã
Din nimic!