Dacia Hiperboreanã

Sub cerul tradiţiei primordiale,
Din cetatea Carpaţilor
Sub axul boreal,
În ţara Geţilor

Indefinitul domneşte în stăpîn,
Pîn la porţile Daciei.
Din nedistinsul polar primordial, cobor
Planurile posibilităţii universale

Într-al Marii Negre prund
Sus îmi ard şi jos îmi pică,
Picătura ce pică
Face luna tocmai plină...
Ţipă sus pe soare
Sus pe soare cînd răsare

Muntele OM şi Omul Munte,
Buricul Pămîntului şi Osia Lumii
Cerul, Căliman şi Caraiman
Munte şi OM, şi OM precum munte,
El e Regele lumii

Sub gheţurile hiperboreene
Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă
Din cîmpiile niciodată fără zăpadă
Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi

Prin porţile de fier polare
Străvede polul spiritual al lumii,
Din munţii Rifei.