Pândarul

El tejedor

Pândarul

Fortalezco mi manojo con el mundoÎntăresc mănunchi cu lumea
En un nudo picado por el destinoÎn nod întărâtat de soartă
Hebras de látigos afiladosFir' de bice asmuțite
Se atan alrededor de mi cintura de vigiliaÎn brâu de veghe se încinge
Cuando el camino del mundo me llamaCând calea lumii-mi sorocise
Agarro el timón para emprenderCârma s-apuc în a purcede

Y en cada paso, un ligero anheloȘI-n pas măsor, un dor ușor
Que abarca la distanciaCe cuprinde depărtarea
Y se extiende lejos en el horizonteȘI se-ntinde hăt în zare
Sobre el puente, sumergido en la oscuridadPeste punte, cufundată-n neguri
Sobre costas no tentadorasPeste țărmuri neademenite
Caminando junto a mi propio espírituPășind alături de însușI duhul

Soy el tejedor que teje su propio destinoSunt pândarul ce-șI țese singur soarta
Mi tiempo es la voluntad de la naturalezaVremea-mi este vrerea firii
Con un espíritu ligero y un alma vacíaDe duh ușor șI-n suflet gol
Sin mezclarse a su antojoNeamestecat în voie
Sin nombre y sin ambiciónFăr' de nume șI făr' de râvnă
Inscripciones que el tiempo cortaÎnsemnări ce timpul curmă

Sin sueños y sin rastroFăr’ de vise șI făr’ de urmă
Me someto a la mano del destinoMă-ncuvințez în a sorții mână
Fortalecido por mi propio espírituÎnăsprit de însușI duhul
Soy el tejedor que apunta a su destinoSunt pândarul ce-șI ochește soarta